“Cât durează un necaz? Atât timp cât tu îi permiţi să stea în viața ta. Atât timp cât îl alimentezi cu frica ta. Orice fac este o formă de energie, pe care eu o direcționez constant-către un om, o situaţie, o rezolvare sau o problemă. Nu pot aştepta un rezultat miraculos atât timp cât eu nu cred că voi reuşi, nu fac nimic ca să ies din starea de neputință. Energia este pozitivă sau negativă, în funcție de ce fac eu cu ea, de ce gândesc şi ce simt. Dacă în viaţa mea eu susţin prin acţiunile mele surse de energie negativă( frică, ruşine, toxicitate, condiţionare) mă voi conecta doar la lucruri care sunt pe această frecvenţă. Pot să am drept obicei gândirea negativă( prăpăstioasă/"sigur ceva nu o să meargă/nu o să rezolv niciodată/va fi din ce în ce mai rău) şi să nu reuşesc să fiu bine cu mine...de ce? Pentru că eu mă aflu energetic mereu acolo. Şi primesc de la sursa mea de energie realitatea emoţională care îi corespunde. Energia pozitivă nu este un mit, dar nici ceva care se întâmplă fără efort. Da, am nevoie să mă antrenez să văd oportunitatea în dezastru, să recunosc şansa din ghinion şi să îmi asum mereu rolul de administrator al emoţiilor mele. Este o muncă pe deplin conştientă, dar în cadrul căreia eu trăiesc bucuria de a fi liber. Libertatea minții şi a sufletului sunt singurul loc de unde pornesc şi la care mă întorc pe tot parcursul vieţii mele. Când mintea şi sufletul meu sunt în armonie cu tot ce fac eu, atunci pot coopera cu viaţa mea, şi nu opun rezistenţă schimbării. Orice aspect dramatic, supărător, chinuitor din viața mea este rezultatul unei intenţii, manifestări, acţiuni pe care eu o întreprind. Este un efect pe care eu îl trăiesc, şi dacă vreau să schimb ceva trebuie să schimb punctul de pornire. Nu pot pleca de la frică şi să mă aştept să ajung la eliberare mentală. Am nevoie să îmi dau şansa să îmi fie bine, atunci când nu mă programez mental singur să îmi fie rău. Un rău nu poate sta în viaţa mea o perioadă lungă de timp dacă nu este alimentat de: -pasivitate, ură, neputinţă şi frică. Orice frecvenţă vibraţională joasă mă conectează la rândul ei cu situaţii pe aceeaşi lungime de undă. Când încep să identific corect cauza a ceea ce mi se întâmplă, ies din starea de pasivitate. Când văd exact că doar eu pot fi duşmanul meu şi nu sunt în competiţie cu nimeni, ies din starea de ură. Când înţeleg că sursa tuturor binecuvântărilor şi necazurilor din viaţa mea sunt eu, ies din starea de neputinţă. Când am curajul să mă descopăr şi iubesc ca manifestare în mişcare a Divinităţii, ies din starea de frică. De pe o nouă frecvență vibraţională, pot manifesta în viața mea ceea ce este în interiorul meu. 🙏🦋”

Am scris mult,......dar am pus suflet!🙏 Fericirea este o realitate pentru unii şi o dorinţă pentru alţii, dar e clar o necesitate, căci atunci când ea lipseşte, nimic din jur nu are farmec şi devine anost, ceea ce automat modifică şi starea persoanei din sufletul căreia lipseşte acest sentiment, de unde şi cursa aceasta nesfârşită în care oamenii aleargă continuu spre fericire, doar că, de multe ori, o înţeleg greşit şi iau drept fericire materialul. Lucrul tangibil, dar care ne poate da doar un sentiment fals de fericire şi efemer; Trebuie să admitem că, în cele mai multe cazuri, după ce ating un ţel, mai mult sau mai puţin de natură materială, îşi pierd interesul şi aşa zisă fericire dispare; iarăşi începe căutarea şi alergatul spre ea, pe când pentru cei în a căror viaţă fericirea a devenit o realitate lucrurile sunt cu mult mai simple, deoarece ei au găsit fericirea de tip interior, spiritual, cea dată de liniştea interioară, dobândită prin credinţă, prin siguranţa primită de conştientizare. Fericire este inoculată încă din momentul creaţiei, dar pe care omul o pierde sau de care se îndepărtează din prima clipă în care apare ca fiinţă în această lume, care, uneori, nu pare a fi pregătită pentru a primi fericirea pură şi atunci caută să îi îndepărteze pe cei noi veniţi de starea lor iniţială; dar nu imediat, ci în timp, prin acţiuni indirecte, şi datorită faptului că această îndepărtare e treptată. Omul matur mai poate vedea fericirea întrupată în copii, căci de la un copil se poate învăţa cum să fii fericit cu adevărat, fără a fi legat de nimic material; un copil se bucură de orice lucru care nouă ne pare mărunt, pentru că nu are încă inoculat în minte şi suflet verbul a complica, aşa cum îl are un adult, care caută lucruri, sensuri ascunse în cuvinte, gesturi, fapte; copilul încă rezonează la ceea ce Divinitatea i-a inoculat la naştere şi anume: inocenţă, bunătatea, iubirea dezinteresată; şi astfel ne învaţă, în fiecare zi, o adevărată lecţie, pe noi adulţii, care părem a ne fi pierdut pe noi înşine în jungla în care doar alergam şi suntem. Până la urmă fericirea ajunge sa fie o sumă a mai multor factori, o sumă de gesturi, care presupun altruism şi bunătate, o sumă de valori şi principii bazate pe iubirea aproapelui şi uitarea de sine. Fii fericit....fii fericirea cuiva.....

❤️

Sufletul mi-a dictat, iar eu l-am ascultat si iata ce a vrut sa scriu.....Cine stie....pentru cine este dedicat............❤🌞❤🌞❤🌞