Ca să prepare o uriaşă omletă, lui Beethoven trebuia să i se prezinte pe o farfurie 10 ouă mari; înainte de a fi bătute le privea prin transparenţă, în lumină, le spărgea el însuşi şi le mirosea dacă sunt proaspete. Dacă nenorocirea făcea să se găsească vreunul care să fi mirosit a paie, atunci izbucnea un scandal. O chemare de tunet o convoca pe menajeră, care, ştiind prea bine despre ce este vorba, asculta numai cu o ureche prin uşa întredeschisă vociferările şi dojenile, retrăgându-se prudent atunci când, ca de obicei, începea bombardamentul şi ouăle, decapitate, cădeau în urma ei ca ghiulelele unei bateri bine orientate, în timp ce albuşurile şi gălbenuşurile curgeau în torente de lavă vâscoasă.
Cu fruntea încruntată în valuri cărunte
E tare supărată și face spume
Că nu mai e dorită așa cum era
De cei mulți, care se scăldau în apele ei.
E mângâiată totuși de cei care o cântă ca mine,
De care era plictisită și indiferentă
Înainte de timpul ăsta înfierbântat de viroze.
Acum însă, îmi șușotește că mă dorește
Și se gudură pe lângă mine ca o pisică tărcată.
Mă cheamă la ea, marea, nu tu!
de cutler 13 august 2020 în Poezii Creştine 0 comentarii
Judecata rațiunii
Rațiunea judecă pe omul ce o deține
și-i pune întrebări ;
Ce a făcut bine în viață pe pământ,
Dar și ce a făcut rău.
Aceste întrebări așteaptă răspunsuri
La învierea tuturor, la judecata de apoi,
Când Iisus Hristos va reveni din nou
Din Cer, să plătească tuturor
Pentru faptele pe care le-a făcut
Fiecare în viață, cât a trăit pe pământ.
Referindu-mă la mine, pot să răspund
Acum cât sunt încă în viață ;
Că în viața mea, în anii ce-au trecut,
Am făcut multe fapte bune,
Dar sigur am făcut, mai multe greșeli,
Care, toate constituie păcate omenești,
Față de Dumnezeu, de Maica Sfântă
Și de toate Puterile Cerești.
Pentru toate aceste greșeli Doamne,
Cad în fața Ta și cu smerenie
Le recunosc, și pe toate le regret,
Rugându-Te Doamne să mă ierți
Și în marea Ta milostivire,
Sufletul să-mi mântuiești,
Și în Viața de Apoi, în Împărăția Ta,
În Rai pururea să-l odihnești.
de cutler 13 august 2020 în Poezii Creştine 0 comentarii
O troiță în suflet vreau să am
Doamne o troiță Tu ma-ai ajutat,
Să fac în fața case mele,
Dar eu în suflet aș vrea o troiță,
La care să se închine conștiința mea,
Știind că Tu și Maica Sfântă
Sunte-Ți mereu în ea.
Mă rog Doamne la Tine să fii și-acum
Milostiv, precum știu că întru-una ești,
Să mă învrednicești troița în suflet
În viața mea să-mi construiesc
Și-n ea, sobor de îngeri, Cântări de Slavă
Să-Ți cânte Ție, Maicii Lui Iisus Hristos
și tuturor Puterilor Cerești,
Iar eu, această muzică divină,
Cu dragoste și iubire pentru cele sfinte