Nasterea unei definitii
Să vinzi piei de closca la gura Labirintului
intocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pietii de pasari din Buenos Aires
si să te iei în serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi
de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza în sfirsit marea
ca-i prea manierista...
Astfel indraznesc eu să numesc viata:
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint
Apelul de seară
Bucatariile se vad din cer
mai bine decit oamenii de seama,
prinzi ingerul-n gamela ta cu zeama
nedetectat de radarul de fier,
intii precum o pata de untura
apoi intregul sclipat te-a orbit,
duci Duhul Sfint cu lingura la gura
de-ti cânta matul de mitropolit,
matul tau lung si gales de matase
prin care azi vorbisi si tu cu El,
suflet purtind o ranita cu oase
aici, pe buza gropii, la apelDati-i si mesei de bucătărie o sansă
In plin naufragiu cu portelenul de Sevres în brate
bolborosind în vechea limba-a incasilor
(ca toti naufragiatii am devenit penibil de cult)
cu pitroiul de Sevres în brate
va strig si va strig
dati-i si mesei de bucatarie o sansa
lasati-o să se marite cu mine
sau macar tejghelei bacanului,
scindurii ofticoase de gard...
O Doamne cum ai rinduit tu fructele tale
departe de buzele indragostitilor de pe mari
Doamne-fereste
Istoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste
De rerum naturae
Incep din nou spectacolele:teiul
isi joaca mireasma cabotina
Deus în machina si-a pus uleiul
totul e uns si totul e rutina.
Marea si-a luat tainul -
inecatii
precum cosasii stau proptiti în raze,
pe mal prelatii
pritocira vinul
la abator mugeste boul Apis,
cu lingurita vom gusta preaplinul -
viata-i scumpa timpu-i insa gratis.
Si norii ce-au filmat o zi intreaga
cu sila lor inalta-deobiective
vomita iar în burg o ploaie bleaga
pe filozofii cu-a-lor lumi perfecte