Denisa Maria P.
Am ieșit din gardă , sunt obosit dar nu epuizat , nu am operat toată noaptea , colegii mei au fost miloși cu mine , și , ce să vezi , in Valcea este plin de oameni pe străzi , ca in orice zi normala ... Este vreme frumoasa dar , ce nu ați priceput , ce ați omis oare , iată , minune , că este o epidemie teribilă , mondială , provocata de un virus , care la oamenii vârstnici produce decesul ... este extrem de infecțios , o persoana infectează 3 , că două săptămâni durează sa vedeți simptomele ...80 la sută din morții din Italia sunt peste 70 de ani , ați văzut pozele cu zecile de sicrie sigilate ??? Cum adică sigilate , va spun eu mai clar , cei decedati au plecat pe picioare de acasă , în spital au decedat , sunt puși în coșciug , se sigilează și pleacă la crematoriu direct , deci rudele nu îi mai vad vreodată .... Sinistru , nu ... Sute de morți intr o zi .....Ce nu va e clar ?!!! Așteptați apoi sistemul sa trateze sutele sau miile de infectați , unde și cu ce inconștienților , credeți că îi putem trata pe toți ?!!!! Scoateți poliția locală pe străzi și trimiteti oamenii acasă ... Este inconștiență sau prostie , in masă .... Am uitat sa va spun continuarea : peste citeva zile , o sa faceți febră și cefalee ... O să fiți acasă , in familie ... Deja , toți ai casei sunt infectați ... Urmează părinții și bunicii care după alte 3 4 zile cad la pat , nu pot respira , nu au aer , îți cer ajutorul , suni la salvare , te asculta , și ți răspund : stați acasă , nu putem să i luam , sunt prea multi , o sa venim cind putem , adică poate și peste o zi doua trei ... Salvarea nu a mai venit , ei știu deja că mulți trebuiesc intubați iar capacitatea spitalului este deja depășită de zile întregi , au criterii conforme cu starea de necesitate , bunicii au febră mare , te implora să i ajuți , se sting sub ochii tai , tu plingi , acum ai înțeles , îți vine sa te dai cu capul de pereți și ți aduci aminte , era un doctor care scria ceva undeva ... Între timp , bunicii decedează ... TU i ai omorât , cu ignoranta și prostia ta , iar asta o sa te urmărească o viață ..... Ei , acum ce mai spui ... ITI PASA , stai naiba acasă ... Că asta urmează ..... Eu sunt anestezist în orașul ăsta , fac 150 de km sa vin și să plec acasă , zilnic ... Suntem 4 de toți în spital , daca intram in carantină sau ne îmbolnăvim , cine va tratează ?!!!! Așa că nu uita , fiți responsabili ACUM , cind o sa vă plângeți morții apoi , nimic nu mai contează ... Continuarea continuării : tu sau o rudă tare draga ai ajuns la spital , ești mai norocos dar din păcate ești grav , stai întins pe pat și lîngă tine vine unul îmbrăcat în cosmonaut sau pompier , deh , după gust , sunt eu , medicul ATI , daca nu m am îmbolnăvit cumva pina atunci sau stau acasă in carantină , deci ești norocos ... La fel , nu ai aer , ai momente de luciditate alternate cu cele de " beție " hipercapnica , îți trebuie aer ... Mă uit la tine și la alții , sunteți citiva gravi și trebuie să intubez unul , pentru că am doar un ventilator , tu plângi , eu închid ochii și mă rog , alege tu Doamne pe cine , eu nu mai pot plânge că deja nu mai am lacrimi ... Tu , te uiți după mine lung , și , cu ultimele puteri îți aduci aminte de o zi frumoasa de primăvară , cu mult soare , in care te ai simțit fericit că te ai intilnit pe strada cu o mulțime de cunoscuți , cu care ți ai strîns mana și te ai pupat , te întrebi , unde pleacă doctorul .... Apoi viața îți trece în citeva clipe prin fața ochilor și , gata .... Așa că , STAI ACASA !!!!! #text preluat#
Denisa Maria P.
Un profesor a adus baloane la școală și a cerut copiilor să le umfle apoi fiecare să-și scrie numele pe balonul primit. Profesorul a luat apoi baloanele și le-a aruncat pe hol, amestecându-le, iar la sfârșit, le-a dat 5 minute ca fiecare copil să-și găsească balonul. Copiii au alergat peste tot, căutând frenetic însă pe măsură ce timpul expira, niciunul nu a reușit să-și găsească balonul! Atunci, profesorul le-a cerut copiilor să ia cel mai apropiat balon de ei și să-l dea persoanei al cărei nume este pe balon. În mai puțin de 2 minute, fiecare avea propriul balon. La sfârșit, profesorul a spus: ”Baloanele sunt precum fericirea! Nimeni nu o va găsi dacă o caută doar pentru el. În schimb, dacă fiecare se îngrijește de celălalt, și-o va găsi cât mai repede posibil.”
Denisa Maria P.