Mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă fraţii mei, albi şi puri pescăruşi
peste ţărm, peste valuri şi stânci
mi-e dor de nebunia ce ţipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ
Băieții sunt mai puțin romantici în dragoste
Perioada de pubertate și adolescenta (aproximativ 13-19 ani) este perioada modificării comportamentale a băieților datorate instalării instinctului sexual. Aceste schimbări surprind uneori pe părinți, ca și cum ei s-ar afla în prezenta unor copii străini, neascultători, chiar violenți.
La băieți, instinctul sexual odată instalat ii face sa devina mai agresivi. Acest instinct se manifesta ca o obsesie de care simt ca trebuie sa scape. De cele mai multe ori, odată actul sexual finalizat se sfârșește și relația cu partenera care, rupta de realitate(în perioada de pubertate și adolescenta), suferă marea decepție. Mulți tineri care nu au la îndemână o partenera se masturbează, uneori găsind plăcerea în aceasta manevra de autosatisfactie, plăcere practica în exces.
In agresivitatea lor (foarte puțin romantica), tinerii nu se gândesc la conse: posibilitatea contactării unor boli venerice, SIDA etc. Pentru prevenirea acestor consecințe, părinții, mai ales tatăl, trebuie sa ii furnizeze unele cunoștințe, legate de viata sexuala, în discuții ca de la bărbat la bărbat. Tatii vor facilita fiilor exercitarea preocupărilor pentru care au atracție, preocupări de ordin tehnic, sportiv, muzical etc., pentru ca problemele legate de sex sa treacă pe planul secundar pana la maturizarea psihoafectiva și sexuala a tânărului.
Aceasta maturizare se petrece spre sfârșitul adolescentei când, după câteva experiențe sexuale, simt nevoia unor prietenii în care intervin atât sentimentele (afectivul), cât și rațiunea, adică nevoia unei relații mai constante, care sa prevină riscurile.
Pana la maturizare, tatăl va trebui sa pășească cu discreție alături de fiu, să-i câștige încrederea pentru depășirea barierelor care prea adesea se instalează între cele doua generații, cauza fiind ciudata pudoare manifestata de părinţi. Prezenta acestor bariere ii va face pe tineri sa se simtă neînțeleși, motiv pentru care se vor atașa de persoane străine care nu întotdeauna sunt de buna calitate.
In majoritatea cazurilor, de greșelile fiilor (masturbatia excesiva, experiente sexuale cu risc de îmbolnăvire, prietenii cu tineri delincvenți etc.) sunt vinovați părinții care continua sa vadă actul sexual ca pe ceva rușinos, nu ca pe un făcut firesc, absolut necesar vieții.