Cu tine zarea-mi pare mai senină, Și sufletul mi-l simt curat și împăcat, Cu tine viața - i de speranță plină, Și drumul ei mai ușor îl străbat. Când zilele mi-s negre, pline de nevoi, Și simt că mă destram până la os , O lacrimă îngemănată amândoi, Suntem când ne iubim și alinăm duios. Dacă furtunile în viață mă răpun, Iar cerul de durere-amară plânge, Cu tine eu mă simt mergând pe drumul bun, Tot greul lângă tine ușor îl pot învinge. Știindu-mă că sunt primul tău gând, Din primii zori ai dimineții următoare, Sunt cel mai fericit suflet de pe pământ, Alăturea de tine-nfloresc precum o floare. Și astfel înflorind în sufletu-ți curat, Vei simți că din griji prima grijă imi ești, Cu tine suflet drag al meu îngemănat , Îmi voi trăi apusul vieții ca-n povești. Elena Tudosa