Neo-Mame

În acest caz, imi este greu sa accept rolul de mama.Devin nelinistita, deoarece copilul depinde de mine pentru a trai.Este cazul sa ma intreb: cum as putea sa ii ofer iubire bebelusului meu, prin alaptare, cand nu ma simt demna de el?Cu o astfel de atitudine blochez totul.Nu ma respect suficient de mult si nu imi ofer iubirea si tandretea de care am nevoie.Cum asa putea sa dau bebelusului meu ceea ce nu imi pot oferi mie insumi?Vreau sa fac tot posibilul pentru a hrani copilul, dau foarte mult si uit complet de femeia din mine, care a cedat in totalitate locul mamei.Deci ma simt depasita de situatie, vreau sa fac totul foarte bine, nu ma simt la inaltimea acestei sarcini si clachez.Cum as putea fi iubita partenerului meu si, in acelasi timp, mama bebelusului?Trebuie sa invat sa ma adaptez la orice situatie noua, sa imi dozez efortul.Laptele putin, pentru copilul meu, poate indica faptul ca eu insumi am foarte putina hrana afectiva (atentie, tandrete etc) din partea partenerului , de cand a aparut bebelusul, care "imi ocupa tot locul" si care primeste toata atentia,.Situatia imi poate reaminti de relatia cu propria mama, cand simteam un gol, o raceala.
 ❓Cum sa fiu o mama buna si o iubita la fel, in acelasi timp?Cum pot impaca intimitatea mea cu  copilul, pentru a ma simti bine?
❤️IMI ACCEPT CORPUL SI PERSOANA MEA, ASA CUM SUNT.MA POZITIONEZ SI IMI OCUP SPATIUL DE CARE AM NEVOIE.MA PRIVESC CU IUBIRE SI CU BLANDETE.❤️
Accept sa impartasec aceasta iubire cu bebelusul meu, stiind ca el exista in viata mea  pentru a ma ajuta sa devin o persoana mai buna.Imi ofera bucurie si iubire neconditionata.Astfel pot deveni stapana pe viata mea si pot creste sentimentul de libertate pe care il am.

Jacques M-MDBA