Nimic nu ti se intampla brusc, niciodata!

In mod constient, dar de cele mei multe ori inconstient.

Cercetatorii in Fizica Cuantica ne spun ca 95% din zi functionam pe Pilot Automat. 60 000-70 000 de ganduri pe zi. 

Acestea sunt rezultatele numeroaselor teste facute de catre oamenii de stiinta care studiaza Neurostiintele si Neuroplasticitatea. Dintre acestea 95% sunt aceleasi ganduri pe care le-am avut si ieri si alartaieri si in zilele trecute sau chiar anii trecuti.

E normal deci ca si ceea ce traim sa fie la fel ca ieri, alartaieri, la fel ca zilele trecute sau chiar ca ceea ce am trait in anii trecuti.

Am sa va spun acum doua cazuri, despre primul am citit intr-un articol pe net, pe cel de-al doilea il cunosc personal.

Un om a avut un accident de masina in urma caruia i s-a amputat un brat. Ulterior, incercand sa se adapteze la noua viata fara un brat, se tot intreba: „de ce tocmai mie sa mi se intample o astfel de nenorocire?” Si intr-o buna zi isi aminti ca din senin ca cu cativa ani in urma fiica sa fiind foarte bolnava, el plangea si spunea „as face orice, mi-as da si o mana numai sa se fac bine fata mea!”

Intr-adevar, fiica lui se vindecase intre timp, iar el ... a ramas fara o mana.

Unii ar spune ... „Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea” Dar tu ai vrea sa ai un astfel de Dumnezeu, care sa-ti raspunda la rugaciuni in acest fel? Sunt sigura ca nu. Acesta a fost pretul pe care acest om l-a platit pentru a-si trezi constiina si a intelege ca NOI CREAM TOT CEEA CE TRAIM CU GANDURILE NOASTRE.

Cel de-al doile caz il cunosc personal. 

Este vorba despre prietena mea, a carei mama in ultimii ani se vaita incontinuu ca s-a plictisit de viata asta, ca s-a saturat de viata pe care o are, nimic nu-i mai placea, nimic n-o mai satisfacea. La un moment dat a inceput sa aiba niste dureri in piep. Nu s-a dus la doctor. Era primavara si a zis ca vrea sa se bucure de natura de afara si ca se va duce la doctor cand vine toamna. A venit toamna, durerile au revenit si ele, s-a dus la doctor, a facut o multime de analize de toate felurile si nici un doctor nu putea spune care e cauza durerilor ei. Nu dupa mult timp ... a murit.

Dar nu se termina totul aici. 

Cateva saptamani dupa moartea mamei ei, prietena mea auzea pasi pe scarile casei, prin casa, diferite sunete si miscari pe care le-a inteles imediat. Stia ca mama ei, mai exact sufletul ei, era inca acolo, in casa. A facut un experiment. A aprins o lumanare si a spus: „mama, daca esti aici stinge lumanarea” Si lumanarea s-a stins. Ingrozita la maxim a repetat de trei ori acesta cerinta. Geamurile erau inchise, usa camerei era inchisa, ea s-a asezat in coltul opus al camerei fata de unde era lumanarea aprinsa, ca sa excluda pana si varianta ca respiratia ei ar putea stinge lumanarea, iar  lumanarea s-a stins de fiecare data. Nestiind ce sa faca si ingrozita de spaima, a urlat cat au tinut-o puterile: „Pleaca, mi-e frica de tine!! Pleaca in lumea ta!!” Si din acel moment nu a mai existat nici pana in ziua de azi vreo suspiciune ca mama ei ar mai fi in casa. Totul s-a linistit.

Nici in primul caz si nici in cel de-al doilea aceste persoane NU au vrut sa creeze ceea ce au creat. Nu stiau ce va urma si nu stiau ca gandurile lor, disperarea lor, cuvinele lor... intr-o buna zi se vor implini. NU SI-AR FI DORIT sa se implineasca.  Au regretat ca "li s-a intamplat" asta. Dar necunoasterea nu schimba legile Creatiei.

Nimic nu ti se intampla BRUSC. Totul a fost creat mai inainte, de catre tine.